Vodafone a murit, traiasca Depeche!
Am vazut:
The Producers - haios, pentru cei care digera genul. Jucat un pic teatral (deh, e Broadway pana la urma). Uma ca Ulla rupe, Nathan Lane e la fel de comic ca oricand, Matthew Broderick joaca fain rolul complexatului Leo Bloom.
Larry David a parodiat “The Producers” in Curb Your Enthusiasm, in episodul “Opening Night”, iarasi, la superlativ.
Ma asteapta o stiva de filme nevazute din cauza Fifa World Cup.
L-am revazut zilele trecute si tot nu-mi iese din cap. Filmul e din ce in ce mai misto la fiecare vizionare. Ce n-as da sa POT sa fiu, macar un pic, “The Dude”… ehhh
O fana INRAITA Vama Veche? VV orgasmatronic? What the hell? Is the price of crude oil making people nervous?
Din penultimul numar al Dilemei Vechi, Andrei Plesu - Stop Cadru
Maine marchez ceva profit pe Bursa (madam Anghelache si Gratziela, l-ati redus de 5 ori cu legile voastre) si investesc in ceva entertainment pe web (nu pentru .ro). Wish me luck! lol
Opresc si eu ca omul pe Stefan cel Mare, ca sa scot niste bani de la un bancomat. Masina mea blocheaza alte 2 masini, printre care un Subaru mai de figuri, insa dat fiind faptul ca bancomatul era cam la 5-6 m de masina, era ABSOLUT EVIDENT ca pot oricand muta masina in caz de urgenta, in cele 3 minute pe care le-am petrecut la ATM.
La bancomat, cand ma scotoceam dupa card, vine langa mine o doamna intre 2 varste, moldoveanca, cu plodul dupa ea. Plodul se posteaza fix in cotul meu, cu ochii pe tastatura, ziceai ca e un robotzel de citit pinuri. Doamna, mai ca-mi sufla in ceafa. Am rugat-o sa se dea un pic mai in spate, e vorba de o limita a discretiei, si aici s-a dezlantuit mitocania.
Ce tot spuneti domnule? Nishi nu ma uit la dumneavoastra!
Bine, zic eu, dar e o chestie de civilizatie, e o chestie privata ce fac eu aici, puteti sa va dati un pic mai in spate din bun simt!
I-auzi domnule, pastreaza-ti comentariile pentru tine! Incredibil domnule! etc
Bottom line: Toata coada m-a admonestat la greu ca am tupeul sa cer o limita de “discretie”, domnul cu Subaru a revenit la masina si a inceput sa claxoneze, i-am facut semn ca sunt acolo si sa astepte fix 30 secunde (bancomatul numara deja banii), iar el a inceput sa ma intreb daca stiu cat e amenda pentru modul in care am parcat eu etc
Moldoveanca a inceput si ea sa strige: uite domnule ce civilizat e, uita-te la el, l-a blocat pe dansul!
Toate astea s-au intamplat fix in 3 minute!
Sa nu-ti bagi ceva in ea de tzara cu oamenii astia care traiesc in ea?
Le spunea bine Eminem:
Rot, motherfuckers, rot! Decay, in the dirt, bitch, in the motherfucking dirt!
Die nameless, bitch, die nameless! No more fame!
Ahhhhhhhhhh!
Iara ce aflu de pe blogul LifeSux. Deci avem asa, la 70 euro + feeling de festival, corturi, bere si distractie:
HIM
Pet Shop Boys
The Cardigans
Franz Ferdinand
Billy Idol
si probabil niste DJ celebrii de care eu nu aveam cum sa aud, ceea ce nu inseamna ca nu sunt celebrii.
Toate astea se intampla intr-o tara unde acum 7 ani cadeau bombe si mureau oameni.
Do the math…
Aseara, la Motoare, la 2 mese de mine, tudorel chirila, acest kaká al muzicii rock, avea ceva de impartit cu baietii de la OCS. Amicii kaka-ului pareau si ei foarte furiosi, asa, din simpatie (reala, poate) pentru micul prost. Tare as vrea sa stiu ce aveau de impartit. Dupa cum spunea un amic: VV, niste boschetari, OCS, condamnati parca sa ramana in “underground”.
Ascult REM “Leaving New York” si imi amintesc ce mandru eram ca am plecat prin “propriile puteri” in America. Taica-miu murise cu 3 saptamani in urma… Mersi Russ, chiar daca business-ul n-a fost chiar ceea ce trebuia sa fie, calatoria m-a ajutat mult (feb.2001)
Imi amintesc cand lucram la Capital si nu aveam bani sa-mi platesc mobilul, iar prietena mea lucra la Connex si isi pastra “life savings” la mine, pentru ca in camin nu era sigur. Life is strange… (iun. 99)
Imi amintesc cum asteptam iarna ca soarele sa ajunga si la masina mea autohtona, ca sa o pot porni (ian.2002)
Imi amintesc cand doream sa fiu ziarist. Eram un tampit.
Cand Neogen poposisera in Bucuresti (oct. 2000) si am impartit cu ei jumatate din sediul firmei mele de atunci. Caline, mult succes! Ai crezut in tara asta, eu continui sa nu cred asa cum o faci tu!
Imi amintesc de cel mai important moment din viata mea, intalnirea cu Dalai Lama din septembrie 2002, Graz.
Imi amintesc de primul traseu de escalada pe care l-am facut pana la capat si de senzatia indescriptibila de PUTERE absoluta!
Si acum, cand leul nou mi-a distrus orice posibilitate de a deveni multimiliardar, nu sunt deloc mai fericit ca atunci. Ci mult mai apasat de o mie de proiecte, de angoase, de intrebari oricum inutile, de insomnii absolut sadice, de tahicardii, de Xanax… Want more?
In noapte asta, m-am hotarat. Imi construiesc casa la Bran, pun un panou de escalada in curte si in rest, ma bazez pe noroc. Nu mai vreau. Sunt un las, fug de responsabilitati prea mari. Imi convine. Vreau putin, dar vreau fericire. Serotonina din plin! 70 RON = 28 pastile de Zoloft
Pentru sfarsit, Godsmack - I stand alone.
