Costin ne scrie aici despre doctorul Jinga de la Municipal. Apoi, se intreaba de ce s-a facut Jinga medic.
Am si eu doua povestiri cu doctori.
I) Ianuarie 2001. Taica-miu este adus de urgenta la Bagdasar, in coma de gradul III-IV, din cauza unui atac cerebral. Este lasat pe jos. Pur si simplu pe podea. Eu ajung cam 10 min dupa si sunt prea socat ca sa protestez. Oamenii in coma profunda sforaie (sau horcaie). Destul de macabru. Era in pericol de a-si inghiti limba. Se constata acest fapt iar ambele asistente trag concluzia: “Eu nu-mi bag mana in gura astuia, daca ma musca?”. Oricum, a murit dupa 12 zile.
II. Primul si ultimul (sper) accident cu pieton pe care l-am facut (2003). Ieseam cu spatele de la Green Hours (manevra pe care am facut-o cred de cel putin 2000 de ori). O lovesc cu spatele pe o tipa, Ramona, care isi sparge capul (traumatism minor). Mai nasol e ca eu trec cu roata din fata peste picioarele ei (este o prezumtie, eu sincer habar nu am cum a avut loc accidentul)
Opresc masini imediat, nebunie, apare un tip dintr-o masina care era doctor si o intreaba ce si cum. Ramona spune: Picioarele… ma dor picioarele!. Toata lumea se uita la cap. Era de inteles. Ajungem rapid cu salvarea la spital (thanks SOS Services) si Ramona sta doua zile acolo, dupa care i se da drumul acasa cu incurajarea: sa incerci sa mergi cat mai mult zilnic. In spital, toata lumea se uita la cap, chiar daca se stabilise din prima seara ca nu e o problema. In spital, Ramona (cu o functie destul de importanta in Min. de Externe dar de care nu face uz) cere zilnic ajutorul unui ortoped pentru ca o dor picioarele foarte tare. Nimic.
Dupa 4 zile ne intoarcem, Ramona cu febra si dureri groaznice (incercase sa mearga, asa cum au sfatuit-o la spital) si aflam: fracturi de maleole (glezne) la ambele picioare. Doua luni de ghips la ambele picioare si recuperare cu probleme.
Faceti voi calculele, ca eu sunt scarbit (iarasi, pentru a cata oara?) de tara asta in care m-am nascut. Personal as impusca 90% din medici.
