Mar/078
come out and play
Nu m-am mai jucat pe computer din iarna lui 2003 / primavara lui 2004. Ultimul joc a fost “Command and Conquer: Generals”, il jucam in draci pentru ca inca nu aveam net unde ma mutasem. Ma jucam de fapt cand era in plina desfasurare Google Florida Update. Cine a fost atunci “dupa blocuri” stie la ce ma refer. Anihilare totala. Dezastru. Eu? Aveam bani pusi la ciorap si ma jucam in draci. Apoi nu m-am mai jucat decat flash-uri: ala cu pinguinul care trebuia “degajat” cu bata de baseball (inclusiv variatiunile), ping-pong-ul de pe miniclip.com si altele pe care le-am uitat.
Vorbeam azi cu Catalin pe YM si ii spuneam ca nu am chef decat de PlayStation si mers cu bicicleta pe langa Stadionul Lia Manoliu. Si filme, carti, bere cu amicii si cam atat. No worries, just fun. Pentru ca am mai zis-o, ma simt obosit. Adevarul e ca este foarte obositor sa-ti modelezi viata in asa fel incat sa te stresezi cat mai putin, sa fii cat mai putin prins intr-un program strict. Paradoxal, e mai stresant sa faci ceea ce-am facut eu.
Fuck it, tot timpul fugim dupa bani. Radu Ionescu spunea ca fugim de fapt dupa poveste, si bine spunea 
Eu am fugit dupa niste bani fara poveste, nu stiu daca sunt multi sau putini pentru ca e greu sa ma raportez. Mie imi sunt suficienti. Dar poveste nu am. Am fost un singuratic in fata unui computer. Nici macar mama nu stie povestea Povestea e a mea dar nu implica pe nimeni si prin urmare nu exista. Iar daca s-ar povesti (ceea ce nu se va intampla) ar fi banala pentru ca nu a adus nici un plus in societate. Nici o valoare adaugata.
De ceva timp lucrurile s-au mai schimbat si ma bucur. Insa ma duc sa ma joc! Mai vorbim