Catalin m-a taguit si astfel trebuie sa vin cu o lista de propuneri pentru administratia publica a (sa zicem) Bucurestiului. Citeam undeva ca elvetienii sunt printre cele mai fericite natii de pe glob tocmai datorita faptului ca pot sa se implice efectiv in administratia publica. E si normal sa ai un sentiment de implinire cand vezi ca ai schimbat in bine ceva in jurul tau fara sa ai neaparat o functie publica.
Catalin se intreba insa cum ii facem pe oamenii din administratia publica romaneasca “eficienti, comunicativi si vizionari”. Raspunsul meu e: cu un glontz bine tintit (glontz din ala pe bune). Pentru cei ce lucreaza cu primariile si alte organe abilitate cuvintele de mai sus (eficienti, comunicativi si vizionari) au o conotatie tragi-comica. Dar sa continuam sa visam… Iata la ce m-am gandit eu.
Cum tag-ul a venit intr-o zi in care am stat 45 de minute la iesirea din Bucuresti (Baneasa-Otopeni) si o ora la intoarcere, ma loi referi la trafic. Domnu’ primar super corupt Videanu (e scris in borduri si trotuare ca asa sunteti), eu nu inteleg de ce dupa ce s-a construit primul pod de langa centrul comercial Baneasa traficul merge mai prost ca inainte, cand podul era in constructie. Cel putin la intrarea in Bucuresti este JALE. De ce la stopul de la Baneasa toata lumea trebuie sa faca mai la stanga? Unde in lumea asta ati vazut dumneavoastra si prietenul dvoasta Puiu Popoviciu (care ne-a aglomerat zona cu beton in loc de paduri) ca o sosea poate sa se gatuie in halul asta?
Domnu’ primar general, ca dvoastra taiati si spanzurati totul pe langa mosia lui Popoviciu, am si eu o intrebare tampa: De ce a ramas stopul de la Gradina Zoologica/Iancu Nicolae? Nu puteati sa mai puneti 5-6 picioare de pod si sa facem ca la Otopeni, sa desfiintam stopul si sa circulam ca lumea? Sau la nevoie, pasaj subteran pentru cei ce merg inainte, cei ce vor sa iasa din Bucuresti, ca sa nu mai stea la un stop aiurea? La fel si la stopul de la Baneasa, pasaj subteran pana dupa sediul Antenei 1? Domnu’ Videanu, va spun si eu ca neinsemnat cetetan al Bucurestiului, daca nu desfiintati stopurile alea doua sau nu faceti cumva ca cei ce merg inainte sa nu se opreasca, o sa aveti mereu acolo ambuteiaj si nervi.
Ma rog, edilii vad rezolvarea odata cu construirea autostrazii Bucuresti-Ploiesti. De aia cred ca nu se agita cu rezolvarea problemelor de pe DN1. Dar ei nu se agita nici cu autostrada. Au impartit-o in mod egal, Euroconstruct, Umbrarescu si un nene milionar dintr-un oras sarac, care are nush ce masina, nu mai stiu cum il cheama. Adica, sa nu se supere nimeni. Pai, nimeni nu se supara, dar cine munceste?
Traficul din Bucuresti pare compromis forever. Parcarile in spic sunt, evident, o mare prostie invelita in staniol. Pe Mosilor practic s-au diminuat locurile unde parcau masinile de cand cu inspicarea. Ceea ce momentan nu se observa, pentru ca toata lumea parcheaza pe linia de tramvai (tramvai care deocamdata nu merge). Deci se circula bine, insa din alte motive.
Ce propuneri am? Constructia de parcari supra-sub-whatever, pe cat mai multe nivele. Pe oriunde se simte nevoia. Stefan Cel Mare-Mihai Bravu de exemplu, centura interna a Bucurestiului.
Apoi, foarte important, e sa faca un sistem de transport in comun eficient. Unul care sa ma faca sa las masina acasa (sau sa nu chem taxiul) si sa iau un autobuz.
As opri chiar acum taierea copacilor (si asa putini) care au mai ramas in Bucuresti. Asta daca primarii nu-si doresc, in inconstienta lor, un Bucuresti la 100 grade celsius.
Proiecte de drumuri care sa te ajute. O sosea de centura care sa te scoata unde vrei, nu pe care sa dai roata unui oras in trei zile.
Rugaminte catre primari: sa numai semneze devize cu sume de trei-patru ori mai mari decat normalul, ca sa aibe si ei de unde sa-si ia spaga.
Eficienta, comunicare, viziune. Totul tine de caracterul si dorinta celor din administratia publica. Daca s-ar gandi mai putin la bani si mai mult la ceea ce trebuie facut, atunci ar fi mai bine. Lucrurile stau exact invers iar in tara asta nici macar cu spagi peste spagi tot nu vor face bine. Eu ii suspectez si o totala lipsa de pregatire.
Cat de mult ne putem noi implica cu adevarat in treburile administratiei? O data la patru ani, si atunci (faptele o arata) ne iluzionam degeaba.
Adevarul e ca oricat m-am straduit sa fiu hipnotizat de suspansul filmului, n-am reusit. Am fost doar curios si cam atat. Pentru ca mereu realizezi ca o sa evadeze pana la urma. Ramane doar desteptaciunea putin diabolica a realizatorilor de a te face curios, de a vrea sa mai vezi si episodul urmator.
Asta e primul lucru care NU defineste un film bun. Nu e de ajuns sa fi curios. Telenovela te face curios, atunci uiti de jocul super prost al actorilor, de povestea cam idioata si ramai doar cu un mare morcov in fund, si anume “da’ oare ce se intampla in episodul viitor?”.
Prison Break e un serial bun, jucat cam slab si cu o poveste care ar fi fost mai interesanta daca ar fi fost mai plauzibila. M-a mirat cat de naspa poata sa joace chiar unul din cei doi actori principali, si anume Dominic Purcell (Lincoln Burrows).
Dar filmul e OK pana la urma, e light, e chiar comic in multe privinte (e atat de aiurea contorsionat incat devine comic). Merg 2-3 episoade pe zi, cand n-ai ce face. Bineinteles, din curiozitate (stil telenovelistic evident).
Eu deja pe la episodul 10 m-am plictisit de atatea si atatea probleme aparute in calea evadarii celor 8 (da, 8 evadeaza) incat l-am intrebat pe suplier-ul filmului “man, te rog, spune-mi si mie cand evadeaza astia!”. Dar n-a suflat o vorba. Shame on you, Eugen! 
Evadeaza intre episoadele 20 si 22 (este realmente sweet cum realizatorii au intins momentul mult asteptat de-a lungul a doua sau trei episoade - in stilul Tanar si Nelinistit). Evadarea propriu-zisa e oricum urmata de o post-evadare in care amicii nostri fug de mama focului, rateaza cam orice trebuia ratat (si bun si rau) si ajung in sezonul doi in mijlocul unui camp.
Ce e enervant? Faptul ca o lungesc aiurea, faptul ca apar probleme din orice insa si rezolvari pe masura (la fel de lipsite de substanta), faptul ca Michael Scofield este ABSOLUT INTOTDEAUNA atat de calm incat iti vine sa-i dai un pumn prin monitor. Isi pierde totusi firea pentru prima oara in sezonul doi prin episodul cinci sau sase. Deci, get used to it. E omul masina, chiar si fara un degetzel de la picior.
Ala mai mare, mai prostalau si mai slab la interpretare, mai fara sare si piper, e frasu’, adica Lincoln Burrows. Nimic special despre personajul asta. Curios, din punctul meu de vedere, cum au reusit sa creeze un personaj principal atat de aiurea si sa aleaga un actor mai degraba mediocru.
Sunt si personaje misto in film. Agentul Alex Mahone, care apare in sezonul doi, este foarte bine conturat si totodata controversat. Din grupul de “parnaiashi” ii mai avem pe T-Bag (preferatul meu), genul de om care mereu trebuie supravegheat ca sa nu omoare pe cineva (alta exagerare a filmului), un fe de copil-problema cu accent sudist, pe Tweener (the Vanilla Ice kid) un fel de cocalar american, pe Sucre, alt cocalar american insa cu scopuri mai nobile. Avem un John Abruzzi, personaj ciudat si alunecos dar foarte bine asezat in film. Mai sunt C-Note (fost militar), Haywire (orice serial are nevoie de un nebun cu acte in regula) si alti indivizi din parnaie, de altfel oameni foarte respectabili in viata de zi cu zi.
Agentii Serviciului Secret sufera de sindromul chel, solid, in costum si cu ochelari de soare. Greu de reperat, nu? Sunt ucigasi in serie, stiu tot, apar oriunde si oricand doar ca sa te tina in suspans. De obicei au roul de a incurca lucrurile in asa fel incat Michael Scofield sa le descurce. Mai sunt gardienii din inchisoare, corupti si plini de ei (clasic, as spune). Bellick e bine interpretat, mi-a placut.
Ceea ce ma duce la personajul meu favorit, singurul personaj normal, neumflat aiurea cu diverse calitati sau defecte. Probabil singurul personaj veridic al filmului. Sara Tancredi, doctorita inchisorii, fosta drug addict si fosta (da, tasu’ moare in sezonul doi) fiica a guvernatorului.
Concluzia mea? E un film misto, numai bun ca sa-ti distraga atentia pentru 44 de minute. Are avantajul de a te face foarte curios cu privire la ceea ce se va intampla, de unde si mania “Prison Break”. Forte bun pentru destindere, relaxare si somn
Suntem o natiune ciudata. Sarim imediat in sus daca ministrii PNL sunt anchetati de DNA. Daca nu sarim si facem explozie, atunci macar ne gandim ca “dom’le, nu e corect, sa fie si de la PD”. Bai, asa zic si eu. Sa fie de la oricine. Ca nu prea sunt “si de la PD”, asta e partea a doua si e o parte neplacuta a situatiei. Dar pana la urma ar trebui sa fim cat de cat multumiti ca anumite personaje corupte sunt deranjate cat de cat din nesimtirea lor. Ca doamna Elena Udrea sau grupurile de interese din jurul lui Adriean Videanu stau bine mersi la loc caldutz, in loc sa le fie un pic de teama pentru ceea ce fac, asta nu e bine. Dar e mai bine decat spaga si coruptia generalizata de pe vremea lui Adrian Nastase.
Insa… oricat l-as injura eu pe Basescu, oricat l-as uri pe Basescu pentru fariseismul de care da dovada nu de putine ori, vreau sa va spun ca atunci cand l-am vazut pe Vacaroiu la Cotroceni mi-a inghetat sangele in vine. Parca plonjasem inapoi in timp, prin ‘92-93, la apogeul primii puteri pesediste. O situatie sinistra de care credeam ca am scapat. Intr-un fel aparitia grotescului Vacaroiu in postura de presedinte interimar m-a facut sa merg pe mana lui Base si la viitoarele alegeri. Ceea ce inseamna ca suspendarea a avut efect de bumerang, din punctul meu de vedere (un Basescosceptic, sa zicem). Si poate nu sunt singurul care a gandit asa…
Scurt si la obiect:
- am vandut actiunile sifurilor (mai putin SIF3). As fi pastrat si SIF5 dar aveam nevoie de bani si SIF3 mi s-a parut mai ok. Nu va recomand sa le vindeti 
- Am pastrat actiuni la Albalact, Broker Cluj, Biofarm, SIF3, Banca Transilvania si Transelectrica. Marele pariu este cu actiunile Albalact, care, la o evolutie normala a bursei ar trebui sa-mi aduca intr-un an si ceva un randament excelent.
Mizeriile patronate de CNVM continua. Unii spun ca nu vom vedea niciodata actiunile gratuite de la SIF3 si se apara acuzand. E si asta o strategie. Pana una alta, tot CNVM se sesizeaza si mai trage o amenda pentru Cocor SA. E interesanta miza in meciul asta. Sincer, Cocor n-are nici cea mai mica prestanta cand se apara impotriva acuzatiilor. E evident ca lumina zilei ca au facut o manipulare din care au castigat mult. Miza este anularea MCS-ului de la SIF3 in favoarea dividendelor? Nu, n-are cum, nu se leaga… De fapt, e un test pentru justitie. Daca stau si ma uit la portofoliu, eu castig oricum. As dori totusi sa iasa majorarea, ar deschide drumul spre capitalizarea SIF3 si spre o performanta mai buna acestuia.
De ce am vandut actiuni? Pai, dupa cum am mai spus, m-am apucat de construit o casa Nu e chiar vorba de panica, cu toate ca situatia internationala e foarte incerta.
Am decis impreuna cu Adi ca orice mai avem de spus despre subiectul “iesirea lui Ciutacu din troaca” sa fie de domeniul public (asa a inceput din pacate - vina mea - si probabil asa se va termina, pentru ca e cazul sa se termine).
Imi asum vina de a fi facut publice anumite chestii (de altfel ele au fost oricum publice in Que Pasa, cam 3-4 ore vineri seara). Sa zicem ca disconfortul meu a devenit acum disconfortul lui Adi. Asa ca am vaga impresie ca suntem chit.
In primul rand, nu cred ca e vorba de o prietenie ci mai mult de o stima reciproca. Corect ar fi sa zicem ca il stimam pe Adi iar acum nu-l mai stimez. Insa continui sa cred ca are talent, ca e un tip inteligent si ca atunci cand o sa creasca mai mare si in prealabil o sa respire si mai mult aer rarefiat, o sa-si dea seama ca n-a luat numai decizii fericite. Sper ca atunci sa radem impreuna (eu - ca am fost capos si intransigent iar el pentru ca a fost fraierit de un lingau). Repet, sper sa se intample asa.
In al doilea rand, eu n-am avut nimic cu emisiunea in care au aparut Bobby si Adi. I-am sugerat lui Adi sa nu se duca in semn de protest. Era, in mintea mea, o asociere destul de nepotrivita intre el si Ciutacu. I-am dat un sfat, deci. Nu l-am constrans cu nimic si ar fi fost realmente absurd sa fac asta. Am explodat vineri seara insa Asta e, fiecare cu disconfortul lui. Problema e ca unii au stiut dinainte si s-au protejat
In al treilea rand, zilele astea blogul meu a primit mult trafic. Fiecare si-a dat cu parerea. In problema Ciutacu ii admir pe toti cei care au luat atitudine impotriva acestui lingau, mai ales pe cei din mass-media. Iar pe cei care lucreaza tot in presa dar n-au luat atitudine online insa mi-au spus parerea lor ii respect si ii inteleg. Asadar, am aflat destule in zilele astea.
Deci, in final e vorba de asocieri pe care eu nu le vedeam posibile in virtutea a ceea ce credeam despre anumiti oameni. Asocieri ce s-au dovedit posibile, ceea ce mi-a schimbat perceptia asupra anumitor oameni. E vorba si de un disconfort, e vorba de nervi, e vorba de mai multe.
Intr-un final cred ca as putea sa zic asa: Adi, daca preferai sa-ti zic astea personal, atunci de ce l-ai adus pe Ciutacu cu noi? Nu era mai bine sa iesiti doar voi doi la o bere? Si acestea fiind spuse, eu cred ca e cazul sa terminam si sa ne vedem de vietile noastre, incercand pe cat posibil sa ocolim troaca (iar eu imi cer scuze daca m-am purtat mai porceste, in viziunea unora).
Nimeni nu s-a simtit deranjat prea mult de prezenta lingaului aseara. Personal m-a deranjat faptul ca Adi face experimente din astea pe mine. Adica nu ma anunta ca vine si “the thing”, ci ma pune in fatza faptului implinit. Pai Adi, eu iesisem sa ma simt bine alaturi de prietenii mei. Azi am mers 7 ore cu masina si in rest am stat pe un santier. Poate iti imaginezi ca numai de lingau nu aveam chef aseara. Oricum, tu nu aveai de unde sa stii ce trebuia sa fac eu in ziua urmatoare. Per total, a fost cea mai naspa intalnire de bloggeri la care am participat, din cauza elementelor urat mirositoare la caracter, elemente care au fost prezente datorita distinsului domn Adrian Ciubotaru. Care, dupa cum am mai spus in postul de mai jos, putea sa ma anunte, stiind ce sentimente nutresc fata de lingau
Adi ma face puritan (excesiv de puritan). Nu amice, nu e deloc asa. E mai degraba o mare dezamagire pentru mine sa vad un om inteligent si talentat (adica tu, amice) in compania unui individ mai mult decat dubios (Ciutacu). Una este sa te cheme la o emisiune, alta e sa-l aduci apoi la intalnirile noastre, care erau niste seri placute pentru mine si pentru altii (si oricat ai vrea tu sa crezi ca aseara a fost o seara reusit, n-a fost).
Adi, dai limbi, prietene. Iar daca tie chiar iti place individul, atunci nu e cazul sa mai continuam aceasta amicitzie a noastra.
Adi, la emisiunea lui Ciutacu ai legitimizat prostia, prin acceptarea invitatiei. Invitandu-l cu noi ai incercat sa ni-l bagi pe gat. Ne-ai mai aratat ca iti place compania lui. Eu deja imi doresc sa ramai cu ea, ai multe de invatat. Dar, dupa cum ti-am spus si in seara trecuta, e greu in televiziune, tre’ sa te futzi cu mai multzi ca sa reusesti.
Poate te intrebi de ce nu zic nimic de Bobby. Pai Bobby e businessman Vrei sa-ti explic si mai mult? Cred ca ai inteles de ce nu zic nimic de Bobby 
Deci, ce n-a inteles Adi? Ca nu ma iau de el ca e asa de bun amic cu acest personaj macabru, ci ca situatia in sine e o dezamagire personala. Ca “rugamintea” a fost foarte explicita: anunta-ma si pe mine inainte, ca altfel fac drumul degeaba, beau fara chef si plec devreme. N-are sens, ma-ntzelegi (cum zice Becali)?
A fost o zi foarte obositoare si uite ca-mi pierd ideile. E timpul sa ma duc la nani. Bafta la limbi
Adi, inainte de a chema lingai la intalnirile de bloggeri, pe care le credeam mai spalate asa, anunta-ma ca sa stiu si sa nu-mi stric seara aiurea.
Sfatul meu pentru tine e asta: repeta-ti in minte “cainii latra, caravana trece”. Hai ca si caravana ta s-a urnit, cam tarzior, da’ tot e bine. Multe succese!
Asta m-a intrebat ieri un nene. Ma sunase pe mobil si credea ca sunt Claudiu: “Ce faci ma nebunule, nu mai dai nici un semn? Pa’ unde esti?”. “Greseala. Este greseala. Ati gresit numarul”.
“Da’ de ce e greseala?” ma intreaba omul. Adevarul e ca intrebarea te pune pe ganduri un pic. Ce argument sa-i dai? I-am spus si eu ca ma cheama Radu, deci n-am cum sa fiu Claudiu. Dar nu a fost pe deplin convins. I-am repetat ca exista posibilitatea ca el sa greseasca (adica i-am spus: Sigur e greseala!) si ca ar trebui sa accepte. Mi-a inchis balmajind un “ma scuzati” cu un ton la fel de surprins si un pic batjocoritor ca si intreaga noastra conversatie.
Dupa aia m-am tot gandit la intrebarea lui pentru ca era totusi foarte amuzanta. Insa e si un downside, cred eu. Omul nu accepta inevitabilul (faptul ca este o greseala - e drept, una telefonica - si faptul ca lui i se poate intampla sa greseasca).
Mi-am imaginat ca poate asa gandesc si cei care depasesc coloanele, parcheaza aiurea, blocheaza strazi, se baga in fata la magazin, la spalatoria auto, la benzinarie (voi cei care mergeti cu RATB-ul adaugati aici), cei care se baga in fatza si la banca sau la Motoare. Toti cei care traiesc in afara acestor reguli simple (si asta inseamna 80% din populatia tarii) cred ca se intreaba, in fata evidentei: “da’ ce are ma? care-i problema?”. Si chiar mai expresiva poate fi treaba cu “da’ de ce e greseala?”.
Sau, cum ar spune George Constanza: “Was that wrong?”
Sincer m-am plictisit de posturile cu Untitled-uri, si acum o sa le zic Rezumat.
Prima idee ar fi ca s-a umplut (iarasi) orasul de masinutze si motoparaitoare de toate felurile. Asa e in septembrie. Vai, dar cat de bine era asta vara… Fiind un avid consumator de “Sos. Stefan Cel Mare” (de 4 ori pe zi de la un cap la altul), ma vad cumva privat de aceasta “bucurie” din cauza lucrarilor de reabilitare. Ocoleam “problemele” pe Kisselef, Victoriei, CA Rosetti, Maria Rosetti, Foisor, Iancului, Vatra Luminoasa si in final Maior Coravu iar la intoarcere o luam pe Mihai Eminescu, Polona si ieseam la Spitalul de Urgenta, dupa care urma Dorobanti samd. Acum nu mai merge nici pe acolo. In centru e haos. Ajung si eu la intrebarea unui mare filozof in viata (cu blog) “de ce oare merg oamenii cu masina?”. Eu merg pentru ca altfel n-am pe unde. Si daca as avea pe unde, n-as merge decat daca marea majoritate ar face ca mine (adica nu e frumos ca eu sa respir toate noxele mergand pe bicicleta - ori renunta foarte multi la masina, ori continuam ca pana acum). Dar nu-mi fac sperante pentru ca nu exista absolut nici un fel de spatiu pentru piste de bicicleta.
De prin profilele de pe Metropotam (unele chiar mirobolante) am aflat ca exista punkoteca. Radeam eu de ideea de “rockoteca” dar de “punkoteca” ce sa mai zic? E nasol nene, nu ma mai tin oasele si energia pt un pogo organizat dar macar unul ca Salman Rushdie tot o sa fac.
Si ca tot vorbim de Rusdie, mi-am luat in sfarsit “Dincolo de limite” si o citesc cu placere (sunt eseuri si poti incepe practic de la orice capitol).
Cred ca pe Bursa o sa lichidizez tot ce am. Pretty scary, eh? E un moment in care e bine sa-ti mai marchezi si profiturile Refac portofoliul, din 12 companii o sa am maxim 6. Si absolut ca tampitul ma apuc sa-mi construiesc casa de la Bran acum cand a venit toamna. Sa nu mai zic treaba cea mai nasoala: pretul casei a crescut cu aproape 50% din cauza materialelor de constructii…
Citesc zilnic bloguri de cocalari cu nume de personaje religioase si imi dau seama ca aduc pe lume copil intr-o societate formata din ce in ce mai mult de imbecili incurabili.
Uitasem: acum o luna cred am vorbit cu Emi de BrainTv. Sa mai puna si el content, sa mai faca si el ceva, orice, ca moare situl. Mi-a spus ca saptamana viitoare o sa fie ceva nou. Nici acum nu e nimic. Emi, what the fuck? ce faceti voi acolo?
Alex m-a taguit cu un tag foarte interesant. Ce movie speech imi place cel mai mult… E greu sa raspunzi la asa ceva. Eu nu am un film favorit si nu sunt un fan al vreunui speech. Insa m-a bucurat tag-ul pentru ca m-a pus pe cautat Daca ar fi sa ma gandesc la vreun speech, as da din “Oldboy” dar cum e in coreeana si destul de rar pe Youtube, va dau pentru inceput un fel de trailer mai dramatizat asa, cu o muzica foarte frumoasa:
Apoi, ca speech-uri, as da doua din “The Big Lebowski” pentru ca imi place sa ma amuz decat sa iau totul prea in serios.
Is this your homework, Larry?
Good night sweet prince - asta e super tare
Pentru Alex o sa pun si partea mea favorita din Fight Club:
