Nu, intr-un fel nu e vorba de John Lennon. Doar ma gandeam la melodia asta… Ideea e ca orice ai face esti parte a unei statistici. Ceea ce mi se pare fundamental monstruos. Asta e tot.
ma las. bai, chiar ma las, sa le ia dracu de porcarii. si nu pentru ca o sa mor bolnav (asta e … indubitabil) nici pentru ca vreau sa traiesc mai mult (asta e incontrolabil) ci pentru ca nu-mi mai place.
din scadere, my darling?
Prin urmare, daca are cineva Asimov (nu conteaza ce) si i-ar face placere sa-mi imprumute si mie, il astept. Pot veni si eu cu ceva la schimb dar nu cred ca la fel de SF.
Faza naspa e ca am citit prin generala-liceu Asimov dar nu mai tin minte ce… Si mai nasol e ca maica-mea le-a carat pe toate in pivnita, de unde dispar in mod misterios.
Anul asta s-a intamplat ceva nemaivazut. Daca eram sigur pe o chestie, sa o dau ca sfat de investitii pentru un profit de 10% in mai putin de o luna, pe asta o ziceam. Adica: ia matale actiuni in ultima zi din decembrie si vinde-le in prima saptamana din ianuarie. Garantat ai cel putin +10%, cu care bateai orice dobanda anuala in cateva zile.
Adevarul e ca in ultima zi (de tranzactionare) din decembrie 2007 s-au cumparat actiuni + drepturi de alocare de 40 milioane EUR. Pentru o singura zi si pentru o bursa ca a noastra suma e mare. Deci, oamenii se asteptau la mai bine si au ramas cu “mai rau”. Actiunile au scazut. Si nu oricum, ci au scazut sanatos. Scaderea a fost insa pe o lichiditate mica, invers cresterii din ultima zi din decembrie (lichiditate mare - 40 mil. eur).
Asadar, ne asteapta un an atipic pe Bursa. De fapt, cel mai bine e sa ne uitam la Dow Jones si vom sti cu siguranta cum va fi si la noi. Cica anul asta o sa fie resimtite cel mai “bine” efectele crizei creditelor din US. Momentan institutiile financiare din lume aduna si contabilizeaza pierderile si incearca sa le faca “uitate”.
Sa nu uitam ca o scadere de 3% in US inseamna foarte mult iar de obicei o piata emergenta (eterna speranta, ceva de genul asta) cum e Romania va reactiona emotional si amplitudinea unui 3% se transforma in 5% sau, si mai rau, in saptamani de scadere mica dar sigura (cum de altfel se tot intampla de prin august 2007).
Daca vreti sa cititi blogul unui om care chiar se pricepe la chestiunile astea, va recomand Mersul Trendurilor. Pe cat nu suport eu personalitatea sefului dlui Moldovan (a se citi dl Sima) pe atat apreciez acest blog.
Deci, optimism p..a, conditii economice p..a, pe cand incep si imobiliarele sa o ia usor-usor in jos? 
Masina lui Victor Kapra a disparut. Elodia la fel. Masina de doua luni, Elodia naiba stie de cand.
Cu toate ca sansele de a fi gasita (intreaga) sunt foarte foarte mici, Politia se cam caca pe ea. Chiar daca avea camere de supraveghere. C-asai in tenis…
Imi place mult Rushdie. Scrie despre o regiune draga mie. India. Scrie asa cum trebuie sa scrie un om cu simtul raspunderii. Realismul magic e diferit in cazul lui iar asta e cu atat mai bine.
Masacrele nu sunt mofturoase…
Shalimar Clovnul. Carte pe care aproape am terminat-o (ca de obicei scriu despre o carte inainte de a o termina) si dupa care cred ca s-ar putea face un film. Asa cum m-am simtit oripilat de ideea de a face un film dupa Copiii din miez de noapte, la fel de mult cred ca Shalimar Clovnul ar putea fi adaptata pentru marele ecran.
De la inceput un lucru trebuie spus, si anume ca Shalimar nu este cea mai profunda carte a lui Rusdie. Este o carte SOS. Save our souls. Este o carte trista, un fel de umbra a mortii. Printre rabufnirile ei reci intrezarim cumva consecintele propriilor noastre erori. Mortul in viata si inghetul lui m-au infiorat. Citeam iar camera devenea un fel de cavou. Asta e puterea lui Rushdie.
Shalimar vorbeste despre Kashmir. Degradarea unui paradis. Bineinteles ca nu putem fi siguri de veridicitatea paradisului lui Rushdie dar macar putem incerca. Cu siguranta farame din paradis exista pretutindeni. Ar fi pacat sa nu credem in ele si ar fi periculos sa le luam mot-a-mot.
Sa vorbesc despre “evreul” lui Rushdie, intalnit si aici dar si in Ultimul suspin al Maurului? Nu o voi face din mai multe considerente. Oricum, nu e de bine, si oricat as vrea sa nu fie asa, Rushdie o spune direct si fara menajamente. Evreul lui Rushdie este si genial si diabolic, si carismatic si ingrat. Este in toate felurile, poate pentru ca mereu trebuie sa supravietuiasca.
Shalimar este cronica fidela si actuala a fanatismului religios. Nimic mai mult. Este un semnal de alarma pentru cei ce ii suntem contemporani si o marturie pentru cei ce vor veni.
