Ca tot s-a vandut Trilulilu (un comunicat conceput de profesionisti ne-a bagat in ceatza pe toti - cat a dat cash, cat a bagat, cine a luat etc). Nu ca ne-ar interesa prea mult ce fac altii. Din punctul meu de vedere, la Trilu e prost ala care da. Deci, bravo Sergiu in caz ca ai luat niste banutzi. Ai grija cum ii investesti in continuare. Oricum, e evident ca Segiu a vandut o afacere care merge (si va merge) in pierdere. Cu atat mai mult felicitari.
Pentru a mai taia din entuziasmul tinerilor antreprenori care cred ca orice bashina face zeci (sute) de mii de euro (si ii gasesc pe unii mai batrani care la fel de “drogati” baga bani sa umfle bashina pana se fasaie de tot), astazi avem povestea miliardarului (?) britanic Joe Lewis, care a reusit performanta de a pierde 1.16 miliarde USD in numai sapte luni. Omul, probabil orbit de cresterea din vara anului trecut (maxime istorice nemaivazute la toate bursele lumii) a zis ca i-ar shade bine sa fie actionar la o banca. In definitiv, totul era pe val. Dow Jones batea maxim dupa maxim.
Niste baieti destepti si care nu s-au indragostit de actiuni i-au vandut 7% din Bear Stearns (ia uite exact: “$860.4 million in an all-cash purchase “). Apoi, cand au vazut ca omul e tampit de-a binelea si mai vrea, i-au mai servit pana in decembrie 2007 (!!!) inca vreo 2% din banca.
Banca Bear Stearns a dat pana la urma faliment iar mr. Joe a cam belit-o.
That concludes our story for today 
Ps: Inutil sa va spun ca ne aflam in plina criza a economiei mondiale si e numai o chestiune de timp pana cand vor aparea si la noi efectele. Exista o latentza. Nu o sa va zica Sima ca scad casele pentru ca omul construieste un ditamai complexul rezidential. La bursa avem indici deci e mult mai clar. Vom vedea…
Ce-am primit de la un nene din bloc, foarte ok de felul lui si bine informat asupra situatiei familiale (adica si bebe a primit ceva):
- cana, pix, bricheta, steguletz, sapca, suport de pahare, odorizant de masina, breloc, “post it” normal si de frigider.
Bebe a primti jucarii cu PNL:
- galetusha si lopatzica
La final am fost intrebat daca nu vreau si un parasolar si am aflat ca PD-L sunt varza “numai pixuri si brichete, frate”.
Ma mir sincer, chiar blaturile nesimitite ale viitoruluimultpreapenal (speram) Videanu nu au adus bani sau au indeajuns capital electoral? La PNL insa se vede ca Patriciu are bani.
Azi am intrat si eu pe un site cu vechime dar pe care il ratasem pana acum. Merita “savurat” pe indelete. Eu cred ca e un act de responsabilitate sa te uiti cu atentie la poze, la clipuri. Esti responsabil sa stii care e starea natiunii.
Si urmeaza intrebarea: prostii si taranii nostri sunt mai “naspa” decat prostii si taranii altora? Care sunt de preferat, atata timp cat n-ai cum sa scapi de ei?
E destul de epuizant. Dar si “being a baby” e complicat. Lumina, zgomote, foame, aer, cald, frig, tot felul de ciudati in jurul meu. Intr-un fel e bine ca nu ne mai amintim, ar fi destul de scary. “Being a mother” e si mai greu.
Una peste alta este foarte multa distractie. Nu a fost usor, mai ales ca eu veneam dupa un lung sir de ani in care am facut numai ce-am vrut eu, cand am vrut eu etc
As putea spune ca judecand din punctul asta de vedere a fost (si mai este) chiar foarte complicat. In plus, la inceput mi-a fost teama pentru ca intotdeauna am avut impresia ca nu rezist la stres prelungit. Se pare ca totusi rezist. Si nici n-am lesinat la nastere 
Dupa cum spuneam, e foarte foarte mult fun la mijloc. Bebelusii sunt realmente simpatici (e cam singura lor sansa de a supravietui - aici vorbesc pur teoretic, nu va ganditi la prostii). Tania a inceput sa rada mult, scoate tot felul de sunete haioase. Si tot asa…
Bineinteles ca exista si probleme. Mici, dar exista. Uneori te “consolezi” gandindu-te ca e de abia inceputul (ceea ce e adevarat!) si ca, prin urmare, ar putea fi mult mai greu
E iarasi foarte misto ca incepi sa savurezi din plin momentele de “libertate”. Incepi sa le simti importanta si sa le pretuiesti. Un film, o bere. Am ajuns sa retraiesc (un fel de remembering ciudat al creierului) bucuria televizorului in culori. Tin minte ca inainte de ‘89 ma uitam la nasi-mea la Teleenciclopedia si altele la un Cromatic. Si era atat de frumos si de diferit. Verdele, albastrul…
Uitasem sa precizez ca noi, din cauza circumstantelor, nu prea o sa avem ajutor de la bunici Asa ca suntem full time angajati cu bebeul. Mai am inca un milion de chestii sa va spun insa de abia astept sa ma bag in pat
