Adevarul e ca oricat m-am straduit sa fiu hipnotizat de suspansul filmului, n-am reusit. Am fost doar curios si cam atat. Pentru ca mereu realizezi ca o sa evadeze pana la urma. Ramane doar desteptaciunea putin diabolica a realizatorilor de a te face curios, de a vrea sa mai vezi si episodul urmator.
Asta e primul lucru care NU defineste un film bun. Nu e de ajuns sa fi curios. Telenovela te face curios, atunci uiti de jocul super prost al actorilor, de povestea cam idioata si ramai doar cu un mare morcov in fund, si anume “da’ oare ce se intampla in episodul viitor?”.
Prison Break e un serial bun, jucat cam slab si cu o poveste care ar fi fost mai interesanta daca ar fi fost mai plauzibila. M-a mirat cat de naspa poata sa joace chiar unul din cei doi actori principali, si anume Dominic Purcell (Lincoln Burrows).
Dar filmul e OK pana la urma, e light, e chiar comic in multe privinte (e atat de aiurea contorsionat incat devine comic). Merg 2-3 episoade pe zi, cand n-ai ce face. Bineinteles, din curiozitate (stil telenovelistic evident).
Eu deja pe la episodul 10 m-am plictisit de atatea si atatea probleme aparute in calea evadarii celor 8 (da, 8 evadeaza) incat l-am intrebat pe suplier-ul filmului “man, te rog, spune-mi si mie cand evadeaza astia!”. Dar n-a suflat o vorba. Shame on you, Eugen! 
Evadeaza intre episoadele 20 si 22 (este realmente sweet cum realizatorii au intins momentul mult asteptat de-a lungul a doua sau trei episoade - in stilul Tanar si Nelinistit). Evadarea propriu-zisa e oricum urmata de o post-evadare in care amicii nostri fug de mama focului, rateaza cam orice trebuia ratat (si bun si rau) si ajung in sezonul doi in mijlocul unui camp.
Ce e enervant? Faptul ca o lungesc aiurea, faptul ca apar probleme din orice insa si rezolvari pe masura (la fel de lipsite de substanta), faptul ca Michael Scofield este ABSOLUT INTOTDEAUNA atat de calm incat iti vine sa-i dai un pumn prin monitor. Isi pierde totusi firea pentru prima oara in sezonul doi prin episodul cinci sau sase. Deci, get used to it. E omul masina, chiar si fara un degetzel de la picior.
Ala mai mare, mai prostalau si mai slab la interpretare, mai fara sare si piper, e frasu’, adica Lincoln Burrows. Nimic special despre personajul asta. Curios, din punctul meu de vedere, cum au reusit sa creeze un personaj principal atat de aiurea si sa aleaga un actor mai degraba mediocru.
Sunt si personaje misto in film. Agentul Alex Mahone, care apare in sezonul doi, este foarte bine conturat si totodata controversat. Din grupul de “parnaiashi” ii mai avem pe T-Bag (preferatul meu), genul de om care mereu trebuie supravegheat ca sa nu omoare pe cineva (alta exagerare a filmului), un fe de copil-problema cu accent sudist, pe Tweener (the Vanilla Ice kid) un fel de cocalar american, pe Sucre, alt cocalar american insa cu scopuri mai nobile. Avem un John Abruzzi, personaj ciudat si alunecos dar foarte bine asezat in film. Mai sunt C-Note (fost militar), Haywire (orice serial are nevoie de un nebun cu acte in regula) si alti indivizi din parnaie, de altfel oameni foarte respectabili in viata de zi cu zi.
Agentii Serviciului Secret sufera de sindromul chel, solid, in costum si cu ochelari de soare. Greu de reperat, nu? Sunt ucigasi in serie, stiu tot, apar oriunde si oricand doar ca sa te tina in suspans. De obicei au roul de a incurca lucrurile in asa fel incat Michael Scofield sa le descurce. Mai sunt gardienii din inchisoare, corupti si plini de ei (clasic, as spune). Bellick e bine interpretat, mi-a placut.
Ceea ce ma duce la personajul meu favorit, singurul personaj normal, neumflat aiurea cu diverse calitati sau defecte. Probabil singurul personaj veridic al filmului. Sara Tancredi, doctorita inchisorii, fosta drug addict si fosta (da, tasu’ moare in sezonul doi) fiica a guvernatorului.
Concluzia mea? E un film misto, numai bun ca sa-ti distraga atentia pentru 44 de minute. Are avantajul de a te face foarte curios cu privire la ceea ce se va intampla, de unde si mania “Prison Break”. Forte bun pentru destindere, relaxare si somn
Alex m-a taguit cu un tag 
foarte interesant. Ce movie speech imi place cel mai mult… E greu sa raspunzi la asa ceva. Eu nu am un film favorit si nu sunt un fan al vreunui speech. Insa m-a bucurat tag-ul pentru ca m-a pus pe cautat Daca ar fi sa ma gandesc la vreun speech, as da din “Oldboy” dar cum e in coreeana si destul de rar pe Youtube, va dau pentru inceput un fel de trailer mai dramatizat asa, cu o muzica foarte frumoasa:
Apoi, ca speech-uri, as da doua din “The Big Lebowski” pentru ca imi place sa ma amuz decat sa iau totul prea in serios.
Is this your homework, Larry?
Good night sweet prince - asta e super tare
Pentru Alex o sa pun si partea mea favorita din Fight Club:
L-am revazut. Film excelent. Vi-l recomand. Old style though…
E lung de tot. Lungit degeaba cu tot felul de dialoguri care se vor haioase. Cam 10% au un umor neindoielnic, restul destul de indoielnice. Glume si gag-uri cam de cacat, bune insa pentru detensionare. Prea multe kiddie-gags.
“Pirates of the Caribbean: At World’s End” este un film foarte negru. V-au placut plajele si apa marii din primele doua? Uitati-le, aici avem ape involburate si atmosfera destul de apasatoare. Si cand tocmai aparuse soarele se supara zerita Calypso si face o furtuna mama-mama! Dupa care iese din nou soarele! Pfiuuu… eu credeam ca o sa ploua in continuare…
Apoi, Jack Sparrow e cam gata in filmul asta. In plus, e si un pic schizo am impresia. Keira ajunge “super tare frate”, Orlando Bloom … o sa vedeti …
Barbossa tine filmul in picioare. Davy Jones nu mai e scary pentru nimeni si asta il plaseaza oarecum neobisnuit de aiurea printre altii. Devine chiar penibil umbland prin saloane cu tentaculele alea…
“The Mummy” - Keith Richards e super tare in scurtul rol al tatalui lui Jack Sparrow si bineinteles nu a trebuit fi machiat datorita insusirilor naturale ale fizionomiei sale.
Marcel Iures are un rol neasteptat de important, e unul din cei noua lorzi ai piratilor. Are cateva replici si parca ii da lui Barbossa un cap in gura si il pocneste la un moment dat pe unul din confratzi. E ca si cum intr-un film cu al doilea razboi mondial ar juca pentru cateva minute rolul lui Goering or something. Adica nu de ici de colo
Cea mai nasoala parte a filmului este scenariul care se straduieste sa fie complicat insa trece de limita bunului simt si totul devine prea complicat, foarte greu de inteles. Iesirile din situatiile complicate sunt si ele neverosimile.
Cea mai misto parte a filmului e reprezentata deopotriva de efectele speciale si muzica.
Cum sunt un fan “Piratii din Caraibe” nu pot sa zic ca nu mi-a placut dar ma asteptam la ceva mai bun. Oh well…
ProCinema, duminica, dupa Seinfeld. A ajuns pe la jumate. Eu l-am vazut pe DVD. Probabil cel mai bun film facut despre debarcarea in Normandia si luptele din Franta, Olanda si Belgia. Fantastic.
Vorbeste despre psihologia si totodata arta razboiului. Cum ce le mai oribile momente pot naste cele mai nobile sentimente si despre paradoxul ca daca ucizi niste oameni salvezi prin asta multi altii (asta imi aminteste de o parabola budista destul de controversata).
“Band of Brothers” are cele mai bune scene de lupta vazute de mine intr-un film. Totul este la superlativ.
So, mersi Pidjin pentru DVD-uri
Nu, nu e la misto… “300″ e un super film cu mentiunea ca spre final devine si mai misto. M-am uitat la “300″ pentru ca am gasit un cam irezistibil de bine tras si pentru ca oricum ma duc sa-l vad si la cinema (curiozitatea a invins pana la urma).
Imaginea si atmosfera sunt fantastice, culorile la fel, muzica e extrem de bine aleasa, conul Leonida e si el p’acolo, fioros (uneori e prea fioros, da’ in fine)… Reactiunea e si ea fioroasa si mai ales exotica. Aveam mari indoieli cu privire la ce-o sa iasa din filmul asta dar uite ca a iesit ceva excelent.
So, prepare for glory!
N-am fost prea in forma azi, am renuntat si la o invitatie la bere insa am vazut un film foarte interesant - The Prestige. Christian Bale (foarte bun) si Michael Caine fac din nou un cuplu, dupa Batman Begins (alt film pe care vi-l recomand din suflet, pentru ca nu prea este despre Batman :)).
Daca v-a placut Jules Verne, atunci trebuie sa vedeti “The Prestige”. De ce spun de Jules Verne? Pai are o parte SF iar atmosfera londoneza se pliaza perfect pe tonul romanelor lui Verne. E vorba de magicieni, escrocherie, animal cruelty (for entertainment, of course), ambitie, obsesii, iubire, crima. Un scenariu twisted si foarte inteligent al fratilor Nolan, Christopher Nolan fiind si regizorul. O sa va placa sigur daca lasati un pic rigurozitatea pentru ca filmul este despre magie. Care nu poate fi decat o escrocherie inteligenta.
Ce-as vrea eu sa iasa anul asta (e 2 noaptea, deocamdata se merge pe covorul rosu). Sunt curios cat de bine o s-o dau in bara…
Best Motion Picture of the Year: Little Miss Sunshine (later edit: a castigat The Departed)
Best Performance by an Actor in a Leading Role: Forest Whitaker
Best Performance by an Actress in a Leading Role: Penélope Cruz (later edite: a castigat Helen Mirren)
Best Performance by an Actor in a Supporting Role: Djimon Hounsou (later edit: a castigat Alan Arkin)
Best Performance by an Actress in a Supporting Role: Rinko Kikuchi (later edit: a castigat Jennifer Hudson)
Best Achievement in Directing: Martin Scorsese
Best Writing, Screenplay Written Directly for the Screen: Little Miss Sunshine
Best Writing, Screenplay Based on Material Previously Produced or Published: The Departed
Si cam asta a fost…
Un film despre doi copii. Unul, hippiot si cu mintea numai la femei si aventura iar celalalt dictator si presedinte al Ugandei. Care este mai periculos? Al doilea, bineinteles, dar mare atentie si la primul Pe scurt, doctorul nostru scotian, proaspat absolvent si de asemenea rebel din cale-afara ajunge sa creada cu tot sufletul intr-un dictator. Iluzia “mainii de fier” care nu poate face decat bine intr-o zona absolut haotica asa cum e Africa. Regimul dictatorial al lui Idi Amin i se pare realmente o joaca si il putem banui pe personajul nostru (adica doctorul scotian) de o prostie pura… Sincer, nu mi-a placut actorul (James McAvoy) si nici personajul pe care-l intrepreteaza (dr. Nicholas Garrigan). Despre cum e joaca McAvoy, nimic special, nimic spectaculos. De obicei filmele despre Africa ne-au obisnuit cu eroi. Dl doctor nu e nici macar un erou… E o combinatie (interesanta, dar nu placuta) de hippiot prost si medic afemeiat…
Fara magia lui Forest Whitaker (Idi Amin) filmul nu este o mare scofala, dar merita vazut. Este un film bun cu un scenariu OK si cu momente interesante.
Offtopic: cautam pe net si alte informatii despre Idi Amin si am ajuns aici. Ne mandrim cu 2 killeri de renume pe o pagina care contine un total de 36 de killeri. Daca mergem la heroes, nimic. Nice?
Super film, eu i-as da Oscar. O comedie neagra care mi-a adus aminte de Kusturica. Finalul este mindblowing in every possible way!
