Ma uitam zilele trecute pe niste pagini (multe de tot, imprastiate pe tot netul) care vorbesc de sindromul Down. Nu, nu e vorba de bebeul meu. Bebeul meu are doar un soft marker care nu inseamna cam nimic in momentul de fata iar in viitor speram sa dispara complet acest indiciu nesemnificativ. Insa (o sa scriu despre asta) cand astepti un copil ai motive sa o mai iei razna, pentru ca realizezi ca toata stiinta asta medicala e bazata pe statistici. Esti parte a unei statistici si speri din tot sufletul sa nu cazi in acei 1-2% de rau augur (veti vedea cat de aiurea suna ce-am scris aici in lumina lucrurilor scrise mai jos).
Cum spuneam, ma uitam la cate teste si proceduri se fac pentru detectarea sindromului Down. O gramada de sarcini intrerupte pentru ca exista sansa nasterii unui copil handicapat (uneori fatul are probleme, alteori fatul avortat e complet sanatos).
Ceva nu e bine aici, totusi. Nu poti sa spui ca nu-i intelegi pe oamenii care nu-si doresc un copil handicapat. Nimeni nu-si doreste un copil cu probleme. Dar inchipuiti-va un copil cu sindromul Down ajuns la maturitate, care sta si citeste pe net despre multitudinea de proceduri facute pentru ca el sa nu fi avut sansa sa existe.
Imaginati-va ce ar putea fi in mintea lui, intelegand ca este rezultatul unor erori. Mai are sens sa-i spui ca este “la fel ca ceilalti”? Nu va mai pricepe, va stii intotdeauna ca este un copil de care parintii ar fi scapat imediat, in cazul in care ar fi stiut.
Partea trista, pe care noi nu o intelegem, e ca majoritatea sunt, in ciuda aspectului diferit, oameni absolut normali. Sunt oameni. E nasol.
Nu e fair play.
UpDown este numele unei fundatii pt copii cu dizabilitati fizice si mentale.
Am reusit! Am intalnit cel mai badaran roman posibil. Este angajat de compania Taxi 2000. Are indicativul 221. Noaptea de 8 spre 9 decembrie 2007. Scrisa, povestea isi pierde din savoare, grotesc sau orice i se mai poate atribui… El, taximetristul de la Taxi 2000, e un mucos undeva pe la 20 de ani.
Eu: spre xxxx
trec cam 10 secunde…
Eu: sa o luam inainte si iesim in Magheru…
El: nu merge inainte.. se lucreaza… sau nu stiai?
Eu: nu stiam, ok, pe hristo botev…
El: da, si facem rondu la Rosetti. Ce, crezi ca ocolim daca o luam pe la Rosetti?
Eu: nu, e ok…
El: Sau nu stii unde e statuia de la Rosetti? Hai ca fac eu dreapta si iti arat statuia de la Rosetti.
Eu (ma gandeam: am adormit, e cumva un cosmar?)
Eu: bai, la mine in sat erau doar doua strazi, hai arata-mi tu statuia, sa mor eu daca o stiu…
El: asa, asa… Da’ ce e vreo probema? Sau ati baut voi prea mult?
Eu: pai ea (Andreea adica) e insarcinata in luna a saptea, iti dai seama ca nu a baut..
(Si din nefericire pentru el, eu bausem doar 2 beri)
Andreea: Dar de ce ne luati asa pe sus?
El: E vreo problema ca vorbesc asa?
Eu: Nu.
El: Asa…
Eu: Dar vad ca tu ai o problema… Tu ma iei asa la misto pe mine?
El: Mai bine va las aici la alt taxi, da?
Eu: Da (ne lasa la rond).
El: Pai trebuie sa-mi platiti, 3 lei.
Eu: Nu platesc nimic, esti prea nesimtit.
El: Aaaaa (trage frana, iese din masina) Deci imi platiti 3 lei.
I-am aruncat pe bancheta din spate 3 lei.
Andreea: Dar cum va permiteti sa vorbiti asa?
El: Auzi fato, mai taci din gura!
Am plecat cu un Meridian. Taximetristul ne-a sugerat ferm sa facem reclamatie.
Inca o data, istorioara pierde mult din puterea de a soca fiind povestita asa. Andreea mi-a spus ca nu s-a enervat intr-un an cat in acele 2 minute petrecute in Taxi 2000.
E pentru prima oara cand un intalnesc un om care, indiferent de gradul lui de nesimtire, se comporta in halul asta fara sa aibe nici cel mai mic motiv. Nu l-am deranjat cu nimic. Pur si simplu badarania a rabufnit fara nici un fel de logica, asa cum e pe la noi.
Acasa am incercat sa-i gasim o scuza. O fi fost drogat. Omul poate trage pe nas sau isi da in vena. Pur si simplu nu ne venea sa credeam, astfel ca incercam sa-i gasim circumstante atenuante.
Inca o data in ultimele luni ma gandesc la copiii mei. Si ca ar merita o sansa mai buna. In alta tara. Din nord.
apara si pazeste! Plec direct in Congo, dar inainte nu pot sa nu remarc deviza blondinei “Omnia mea mecum porto”. Sigur s-a gandit la FC Porto, pana au venit unii sa-i explice ca e in latina. Oricum, prostul pana nu-i fudul, nu e prost destul.
De fapt, e Canada via Congo. Amin!
via zoso
Asta seara mi-au iesit bube. La propriu. De la nervi si alergie. La emisiunea “Nasul” despre parlamentarii milionari care cer 2500 ron pe luna pt chirie.
Fetita lui Mitza si a Lianei Stanciu are cancer. La nici doi ani. This is wrong. Fucked up. Si noi asteptam un bebe in martie. E greu de imaginat teama pe care ti-o baga in suflet o astfel de veste. Pe langa alte frici, si ele normale si explicabile. Eu sper din tot sufletul ca fetita lor sa reuseasca chiar daca am impresia ca prognosticul nu este tocmai optimist. Dar “talking about wrong”, dati click pe linkul de mai sus si cititi comentariile de pe EVZ.
Exista o furie imensa in cometariile facute de cititorii EVZ. De la idioti irecuperabili pana la oameni care vin cu niste argumente (viabile in general, insa paralele cu subiectul “Fetita lui Mitza are cancer”), toti rabufnesc de frustrarea propriei saracii. Argumentele valide (sistemul de sanatate e la pamant, trebuie sa plecam la Viena, banii in tara se cheltuie aiurea pe spagi si devize umflate in loc sa se constituie un fond de ajutor pt astfel de interventii, special pentru cei care chiar nu am cum sa stranga sumele imense necesare operatiilor etc), deci aceste argumente de bun simt se termina prin a rabufni cu o ura greu de imaginat impotriva… celor doi parinti. Care, in loc sa-si vanda tot ce au, apeleaza la donatii. Sau, ei fiind deja milionari in euro (!?!), in loc sa dea bani din buzunar, stau cu mana intinsa.
Alta varianta bolnava a romanului de rand este: oricum fetita nu are sanse, asa ca de ce sa mai donam. In primul rand, Mihaela Radulescu, initiatoarea apelului, a cerut bani de la cei din media si showbiz. Nu mi-a cerut mie, si nici tie. Daca tu vrei sa dai, cu atat mai bine.
Uneori, ura cititorilor s-a abatut chiar si asupra fetitei. De ce are domne noroc si e fata de celebritati? Pai in prima faza as spune: in situatia de acum, i-a ajutat cu ceva? In my book, asta inseamna karma. Si buna si rea in cazul acesta.
Oameni buni, sunteti gelosi pe norocul unei fetite bolnave de cancer ai carei parinti au reusit sa stranga intr-o zi suma necesara operatiei?
Ceva este totally wrong in tara asta…
Ei iata, se poate vorbi si pe intelesul fiecaruia. Am vazut azi un om de IT care asa a spus: ueb tu point ou. Cu un accent bestial pe “ou”. Un adevarat ou! Sa ne traiasca!
Ma uitam azi la Sin City. Reluare, cam dupa un an si ceva. Super film. Si ma gandeam, prin prisma ultimelor evenimente cu Remes-Muresan, ce bine ar fi sa avem si noi un John Hartigan al nostru. Nu ca sa vad “tzepe in Piata Victoriei”. Ci pentru a tempera stupefianta nesimtire a tuturor politicienilor din tara asta. Care dupa ce ca au dat/luat mita toata viata lor de dupa ‘89, au tupeul sa nege evidenta. Prea avem numai politiceni de genul “Roark family”.
Rusine si tuturor blogurilor care vad numai si numai “traseul casetei” si nu “continutul casetei”. Da, nu sunt bani pe caseta. Dar atunci de ce sa nu vorbim in gura mare despre plic in loc sa facem semne prin aer? Avem ceva de ascuns? Rusine ba, muriti cu tot cu blogurile voastre politice sau politizate.
Cum oare s-a intamplat o asemenea eroare? Nu e ingrijorator faptul ca autorul crede ca FED a marit rata dobanzii (de fapt, a micsorat-o) ci faptul ca articolul a trecut de toate filtrele posibile si a fost publicat in cel mai prestigios saptamanal economic din Romania. Si noi sa mai cerem ceva de la administratia locala, de la functionarii de la stat? N-are sens…
Bineinteles, era evident ca nu o sa pice tocmai tatal capitalismului romanesc iliescian (adica de cumetrie).
Mai ramane sa-si faca blog, daca inca nu are, sa-l linkeze Darius si restul blogosferei politizate. Nu uitati (in timp ce o sa-i cantati osanale de blogger welcome asa cum i-ati facut lui Nastase) ca voi consumati curent, pe care tot el in cashuieste. Nu uitati de blog cand o sa apara si factura electrica. Nu va suparati ca preturile cresc si viata voastra e mai scumpa pentru ca, deh, a crescut si pretul electricitatii. Voi doar trebuie sa va umeziti toti pentru ca, probabil, DIP si-a facut blog si e de-al vostru.
Cine este favoritul publicului? Nu stiti? Favoritul romanilor si al publicului in general este sheicul Qatarului. Asta am auzit eu la stirile PRO Tv de saptamana trecuta, in fiecare zi in care ne erau prezentate barcile alea imense cu care astia se luau la goana pe lacul din Mamaia.
Deci, sa fie bine inteles, FAVORITUL publicului este, foarte clar, seicul Qatarului (sau din Qatar, dracu sa-l piepetene).
Iata draga public si ultima stire cu favoritul tau.
De unde pana unde (in pizda masii, ca sa zic asa) este seicul Qatarului favoritul publicului, chiar si inainte de a incepe cursa si a ajunge in Romania? Cum dracu a devenit el brusc favoritul romanilor care nici nu stiau unde e Qatarul? Cum dracu va lasa astia sa faceti asemenea stiri sau cum dracu puteti sa faceti atatea stiri la comanda? Muriti ba, cu seicul vostru cu tot, vedea-l-as petrol sa-l vad ca m-ati omorat cu “favoritul publicului”.
Edit: Ascultand stirea asta am observat ca reporterul a spus ca publicul, adica toti gura casca d’acolo, priveau fara sa stie “cine sunt concurentii, care sunt regulile sau cum se face grila de start”. Deci, unde e nene favoritul publicului?
