Pam Pas

Se apropie sfarsitul de an si cum e normal se trage si linie… Deja m-am plictisit de ceea ce fac si trebuie sa incep ceva nou. De 3 ani si jumatate acelasi lucru. Usor, usor, te tampesti. Bineinteles, a fost extraordinar. Dar e timpul sa sar in alta barca.
Bursa ar fi o oportunitate… Sa devin full time speculator. La suma destul de consistenta pe care o am, 10% ar insemna totdeauna ceva. Se pare insa ca n-am un stomac adaptat speculatiei. Si in acelasi timp, nu vreau sa ma joc cu stomacul. Asa ca spun pas. Ma apuc totusi de hedging (am gasit dom’le cartile alea cu amanunte despre futures!).

Sunt la o bifurcatie de drumuri. Am in stanga un drum banos dar de care mi-e lehamite si in dreapta un drum frumos si necunoscut. Dar nu mai am entuziasmul de acum trei ani. Si asta e marea problema. Sa incepi ceva stiind ca ai backup in caz de esec e reconfortant dar si periculos. Si mai ales se pare ca e “no fun”. Nu-i bai, o sa incerc. Trebuie doar sa redescopar entuziasmul. Pe unde o fi…?

PS: daca postul de mai jos cu dezhumarea vi s-a parut morbid e treaba voastra Sa stiti ca evenimentul in sine e interesant. Singurul moment nasol: cand m-am intors si luam micul dejun mi-a venit sa vomit. Senzatie care m-a urmarit si la pranz si seara. Noroc ca m-am dres in “Opium” cu niste beri…