Pam Pas

Sincer traiesc o mare frustrare. De prin 2003 n-am mai taiat nici o factura pentru vreo firma din Romania. N-am lucrat niciodata cu statul roman. Nici macar un leu castigat in relatia cu statul (astept cu infrigurare totusi niste TVA inapoi). Am castigat numai dolari si incepand cu 9/11 mi-am calculat la fiecare 6 luni, mereu, cate procente mai pierdeam in raport cu “almighty Euro”. Am investit pe bursa si m-am axat pe asta lasand la o parte orice alta afacere.

Momentan, daca incep din nou sa incasez dolari pierd cam atat: 15,731.29 USD = 10,000.00 EUR. Momentan, daca incep sa intru short cu mai multi bani si am “sansa” ca bursa sa creasca doua luni, eu pierd pe short si in acelasi timp sa nu recuperez mare lucru din portofoliul normal de pe spot (sper sa inteleageti ce zic). Momentan, am si un copil super tare care insa imi mananca timpul. Sper sa nu ma faca sa ratez afaceri pe care vroiam sa le fac cu niste oameni super misto. Asta ar fi cea mai mare dezamagire.

Una peste alta, I am fucked, proper fucked Ca perspective, ca pe moment ma descurc. Traiesc frustrarea asta, de a fi in business-uri corelate cu USA si cu bursele in general. Se spune ca acolo sunt cei mai multi bani.

Si asa frustrat ma gandesc la buticarul meu de suflet, cu 3 butice si un mic magazin de paine. Oare el a auzit de criza sub-prime si de efectul ala de bulgare? De instrumente financiare inventate de curand si atat de complexe ca s-a dus dracului a cincea mare banca de investitii a lumii? Sa nu radeti de buticarul meu, asculta muzica clasica si vorbeste de imobiliare. Insa cred ca nici lui nu-i merge atat de bine. Inainte ma lua cu “stimate domn” acum nu mai zice nici “cu placere”. Asa ii luat si Vantu: timate domnule, sa-mi sugi pula, bai profesor la ASE (din surse sigure :P). Si el tot cu niste butice a inceput.

Concluzia: crize peste crize, dar eu cand mai dorm, mai Tania mai?