Citind un post al lui Catalin, am vazut si eu Hotel Rwanda. Filmul e naucitor. Dar haideti sa o luam metodic…
Tutsie vs Hutu.
A Hutu could become a Tutsi, simply by raising cattle, and a Tutsi could become a Hutu by working in agriculture. In most circumstances, a foreigner (and even native Rwandans and Burundians) cannot tell the difference simply by looking at a Tutsi or Hutu.
Inainte de a blama Occidentul pentru totala lipsa de reactie in fata genocidului, hai sa ne gandim la originile acestui macel. Evident, nu vom gasi nicio logica. Acesti africani s-au macelarit pentru ca, la un moment dat, belgienii i-au impartit in doua etnii aparent diferite, lucru ce a fost asimilat de catre cei in cauza ca ceva rational. Adica, daca belgienii spun: tu esti Hutu iar tu Tutsie, inseamna ca asa e. Poate belgienii s-au distrat macabru cu mintile unor oameni lipsiti de educatie. Sa-i blamam pe belgieni? Da.
Nimeni insa nu ii va blama pe Hutu, cei care, sub influenta unei ideologii straine si frustarilor istorice, i-au macelarit pe Tutsie. Realizati, inca de pe acum, ca ne aflam in plin comic absurd. Eu te omor te tine pentru ca asa m-a invatat un domn care merge cu o trasura fara cai (ceea ce inseamna ca stie mai bine…)
Filmul, daca nu ar fi tragic, ar fi plin de umor negru. Uneori, iti vine sa iti dai palme si sa razi isteric, dupa care sa izbucnesti in plans.
De ce trebuie sa ne simtim mizerabili? Pentru ca pretindem ca apartinem unei culturi superioare, care stie sa pretuiasca umanul si totusi suntem mai mult decat indiferenti la suferinta. Pentru ca am invatat ca numai noi contam pe lume, ca nimeni altcineva nu poate avea o importanta, cat de mica, in acest angrenaj. Ca in pofida stirilor care ne ametesc la fiecare 60 de minute, suntem (sau vrem sa fim) neputinciosi… In concluzie, pentru ca nu ne pasa!
Si o parere personala. Paul Rusesabagina ar trebui canonizat. Doar ca un “reminder” asupra lucrurilor pe care le putem face daca ne pasa!
Leave a Reply