Ascult REM “Leaving New York” si imi amintesc ce mandru eram ca am plecat prin “propriile puteri” in America. Taica-miu murise cu 3 saptamani in urma… Mersi Russ, chiar daca business-ul n-a fost chiar ceea ce trebuia sa fie, calatoria m-a ajutat mult (feb.2001)
Imi amintesc cand lucram la Capital si nu aveam bani sa-mi platesc mobilul, iar prietena mea lucra la Connex si isi pastra “life savings” la mine, pentru ca in camin nu era sigur. Life is strange… (iun. 99)
Imi amintesc cum asteptam iarna ca soarele sa ajunga si la masina mea autohtona, ca sa o pot porni (ian.2002)
Imi amintesc cand doream sa fiu ziarist. Eram un tampit.
Cand Neogen poposisera in Bucuresti (oct. 2000) si am impartit cu ei jumatate din sediul firmei mele de atunci. Caline, mult succes! Ai crezut in tara asta, eu continui sa nu cred asa cum o faci tu!
Imi amintesc de cel mai important moment din viata mea, intalnirea cu Dalai Lama din septembrie 2002, Graz.
Imi amintesc de primul traseu de escalada pe care l-am facut pana la capat si de senzatia indescriptibila de PUTERE absoluta!
Si acum, cand leul nou mi-a distrus orice posibilitate de a deveni multimiliardar, nu sunt deloc mai fericit ca atunci. Ci mult mai apasat de o mie de proiecte, de angoase, de intrebari oricum inutile, de insomnii absolut sadice, de tahicardii, de Xanax… Want more?
In noapte asta, m-am hotarat. Imi construiesc casa la Bran, pun un panou de escalada in curte si in rest, ma bazez pe noroc. Nu mai vreau. Sunt un las, fug de responsabilitati prea mari. Imi convine. Vreau putin, dar vreau fericire. Serotonina din plin! 70 RON = 28 pastile de Zoloft
Pentru sfarsit, Godsmack - I stand alone.
Leave a Reply