Vineri am rezistat tentatiei de a iesi intr-un club si am stat cu ochii pe televizor pentru “Hartia va fi albastra” si “Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii“.
Cele doua filme sunt foarte bine caracterizate prin urmatoarea idee: ce-i lipseste unuia gasim la celalalt. Adica, la “Hartia…” gasim un scenariu bun si incitant si o realizare care pe mine m-a dezamagit total, iar la “Cum mi-am…” gasim un scenariu relativ simplu insa o realizare de exceptie pentru un film romanesc.
De ce Radu Muntean a preferat sa filmeze acele cadre lungi, interminabile, lipsite de orice stare alerta, numai el stie, insa filmul pare unul mort. Regizoral, omul a pus foarte bine povestea cap la cap. Cinematografic (sau cum naiba s-o numi, nu sunt critic de film) a abuzat de filmari lungi care te fac de multe ori sa gadili telecomanda pentru a nu adormi. Nu zic ca e un film rau, dar nici un film de referinta. Insa cand ai 4-5 filme pe an in toata cinematografia romaneasca, orice e de referinta.
Pe de alta parte, Mitulescu a reusit sa faca un film viu, cu umor, la fel de uman ca si cel al lui Muntean, insa care te tine in priza. Este un film la care au lucrat si straini si se vede, oameni buni. Se vede de pe luna ca e un film care MERITA.
Pentru cei mai mici, care n-au fost pioneri sau comandanti de detasament, filmele sunt a must-see. Nu sunt perfecte, insa momentan este tot ce avem mai bun despre acel moment care ne-a schimbat viata.
Leave a Reply