Imi tot pun intrebarea asta de ceva timp. Oare e atat de grav ca am oroare de telefoane, de costume, de intalniri de afaceri? Oare pierd atat de mult pentru ca doresc sa continui un stil de viata care-mi place? Oare daca as scoate capul si as da un pic din coate, as fi mult mai bogat sau mult mai fericit? Prieteni am destui, in toate categoriile posibile si usi deschise am oricand, oriunde (si asa e, what the fuck!). Poate as deveni un personaj public, as fi chemat prin tot felul de locuri simandicoase si la tot felul de intalniri de business (asa cum s-a intamplat cand eram ziarist). Si asta mi-ar creste cifra de afaceri sau mi-ar gadila ego-ul? Sau ambele?
Am reusit sa fac aproape totul online. Banca e online (si business si personal), Bursa e online, business-ul e online. Nu-mi place sa ma duc la banca, nu-mi place sa raspund la telefon, nu-mi place sa port costum (de fapt nici nu am), nu-mi plac intalnirile de afaceri (la ora X TREBUIE sa fii intr-un loc altfel ai belit-o). Un prieten se uita la mine in Vama, la felul in care eram imbracat si-mi spunea mirat: tu asa te duci la banca? Da! 
Asa cum ii marturiseam si lui Catalin, mi-e frica sa am angajati pentru ca m-as imprieteni cu ei (deoarce i-as alege pe aia cu care am ceva in comun).
Daca ma gandesc la business, elimin Romania din start. Cat de grav o fi? Zic Internet si automat ma duce gandul la piata globala. Romania mi se pare ceva destul de mic si nesemnificativ.
July 24th, 2006 at 11:28 pm
Atenshn hor te asigura ca nu e deloc grav. Esti ok! (Eu am constum
// nu ca l-am purtat dar .. por si a caso)
July 24th, 2006 at 11:30 pm
Te rog, argumenteaza. Detaliaza…
July 25th, 2006 at 1:10 am
Raspunsul ti-l dau altfel. Am revenit dupa doi ani. O sa plec iarasi intr-o saptamana. Sunt multumit (ceea ce nu inseamna ca nu tind la mai mult) de moment de ceea ce fac si cat fac si am planuri atat pe 1 an cat si pe 5 dar eram pana azi singura persoana pe care o cunoasteam care sa zica “doresc sa continui un stil de viata care-mi place” in planul cuminte si sincer al frazei si nicidecum in stil Iri de exemplu sau al sefului de tren ce joaca remy si table in fata blocului la mine in Buzau in fiecare seara. Din cauza asta am zis ca esti ok pentru ca e ok sa vrei si in acelasi timp sa iti permiti linistea. Dispar frustrari si nu iti pierzi din umanitate. Ma uitam la toti cunoscutii care i-am regasit dupa ani care ma intrebau cat am dat pe camera foto si nu daca sunt eu ok. Oare cat de greu e sa intrebi pe cineva pe care nu l-ai vazut de mult timp “Saliu! Ce mai zici? Esti bine?”. :/
PS. Nu ma complac si nu imi place in mediocritate cum cred ca nici tie de altfel din ce am citit si imi place sa cred ca ma mentin in linia principiului “M-am nascut pentru a lupta”.
July 25th, 2006 at 10:13 am
Nu cred ca e grav. Pana acum cativa ani aveam oroare de costume si telefoane mobile
Mi-a trecut. Ma simt destul de bine in costum, imi plac intalnirile de afaceri, imi place sa imi calculez timpul la secunda. DAR nu e obligatoriu ca toata lumea sa faca asa. Nu cred ca e vorba de a pierde sau a castiga ceva. E vorba de un stil de viata si de a incerca sa faci cat mai putine lucruri care iti displac. Din punctul meu de vedere se poate pune o singura intrebare: te simti bine cand te uiti oglinda ? (ai ceva sa iti reprosezi?) Daca nu, atunci poti sa faci afaceri si in chiloti.
July 25th, 2006 at 2:08 pm
Interesant. Mersi pentru comments
Costin, seful de tren care joaca table in fata blocului nu se complace, el are o limita bine definita, cultural si genetic.
Andrei, nu e numai fashion la mijloc. E vorba de o anumita atitudine care te poate face perdant in anumite situatii. La sfarsitul postului vorbesc despre faptul ca nu vreau sa fac afaceri online in Romania pentru ca nu mi se pare interesant. S-ar spune ca sunt printre putinii care merg contra curentului. Toata lumea deschide business-uri online in Romania, eu deschid online-media pentru vorbitorii de limba engleza. S-ar putea spune ca sunt idiot, sincer. Mai ales ca in Romania orice site se creste extrem de usor.
Partea nasoala e ca vreau sa scriu ditamai contentul in engleza by myself, fara sa angajez. Sincer habar nu am ce sa zic unor angajati… O sa ma uit la ei, o ora, doua si dupa aia o sa-i scot la o bere…
July 25th, 2006 at 2:36 pm
Mda…asta e o parte destul de proasta. Trebuie sa inveti sa delegi. Dar sa stii ca se poate. Eu am angajati de ceva timp si ies cu ei si la bere. Se impaca destul de bine
July 25th, 2006 at 2:52 pm
Apropos! Cum iau legatura cu voi daca ajung maine la motoare? Va las un numar de telefon? Ma primiti? ;;)
July 25th, 2006 at 2:53 pm
PS: Citisem pe “Catastif”
July 25th, 2006 at 2:53 pm
sigur, ai mailul meu, lasa acolo un numar
July 25th, 2006 at 7:04 pm
Done