E lung de tot. Lungit degeaba cu tot felul de dialoguri care se vor haioase. Cam 10% au un umor neindoielnic, restul destul de indoielnice. Glume si gag-uri cam de cacat, bune insa pentru detensionare. Prea multe kiddie-gags.
“Pirates of the Caribbean: At World’s End” este un film foarte negru. V-au placut plajele si apa marii din primele doua? Uitati-le, aici avem ape involburate si atmosfera destul de apasatoare. Si cand tocmai aparuse soarele se supara zerita Calypso si face o furtuna mama-mama! Dupa care iese din nou soarele! Pfiuuu… eu credeam ca o sa ploua in continuare…
Apoi, Jack Sparrow e cam gata in filmul asta. In plus, e si un pic schizo am impresia. Keira ajunge “super tare frate”, Orlando Bloom … o sa vedeti …
Barbossa tine filmul in picioare. Davy Jones nu mai e scary pentru nimeni si asta il plaseaza oarecum neobisnuit de aiurea printre altii. Devine chiar penibil umbland prin saloane cu tentaculele alea…
“The Mummy” - Keith Richards e super tare in scurtul rol al tatalui lui Jack Sparrow si bineinteles nu a trebuit fi machiat datorita insusirilor naturale ale fizionomiei sale.
Marcel Iures are un rol neasteptat de important, e unul din cei noua lorzi ai piratilor. Are cateva replici si parca ii da lui Barbossa un cap in gura si il pocneste la un moment dat pe unul din confratzi. E ca si cum intr-un film cu al doilea razboi mondial ar juca pentru cateva minute rolul lui Goering or something. Adica nu de ici de colo 
Cea mai nasoala parte a filmului este scenariul care se straduieste sa fie complicat insa trece de limita bunului simt si totul devine prea complicat, foarte greu de inteles. Iesirile din situatiile complicate sunt si ele neverosimile.
Cea mai misto parte a filmului e reprezentata deopotriva de efectele speciale si muzica.
Cum sunt un fan “Piratii din Caraibe” nu pot sa zic ca nu mi-a placut dar ma asteptam la ceva mai bun. Oh well…
Leave a Reply