Traiesc de cateva zile atmosfera Bucurestiului interbelic. Citesc una din cartile lui Eliade pe care din pacate am ratat-o in liceu/facultate/after. E voba de “Huliganii”. Sigur, sunt multe carti prin care poti simti parfumul interbelic insa eu pe asta am nimerit-o. Astfel am inceput sa ma gandesc la diferente, e inevitabil. Intr-un fel as fi vrut sa traiesc atunci. As renunta la confortul de azi pentru a trai “poezia” interbelica. Sa nu ma intelegeti gresit, nu visez cai verzi pe pereti. Generatia IT (de dupa 1980) a pierdut din ce in ce mai mult acel “human touch” din trecut. Generatia “Net” din care fac si eu parte rade prin puncte si paranteze. La inceput, prin 1996, mi s-a parut super simpatica treaba. Era plin MIRCul de expresivitate. Acum mi se pare ceva periculos. Ma gandesc ca poate o sa am un copil. Situatia e dificila. Eu nu mai vad copii jucandu-se pe strada, asa cum faceam noi. Divaghez un pic si spun ca progresul fenomenal al IT-ului cred ca va duce la o depersonalizare fantastica si cu urmari negative.
Therefore, o sa spuneti ca sunt antiproges (sau antiprogresist, cum vreti). Pai inca nu sunt, dar devin. Sunt cateva lucruri unde cred ca progesul este mai mult decat binevenit. In medicina, energie, transport si circulatia informatiei. Ultimele doua ne-ar face sa fim mult mai constienti de problemele celor aflati la mari departari si prin urmare sa putem sa-i ajutam mai repede. In rest, cred ca inventam singuri jocuri de autodistrugere. Nu se poate spune ca incalzirea globala este ceva cu care sa ne jucam. Putem calatori in spatiu dar ce folos daca locuim pe Marte si respiram printr-un tub? O sa fim cumva mai fericiti? O sa ne vedem la o bere si o sa ne dam mana sau pupam digital, pentru ca nu ne mai putem atinge.
Am inceput sa vad foarte “in negru” societatea omeneasca actuala. Suna al dracului de penibil de pompos ceea ce spun dar asa as sumariza viziunea. De la mancare pana la obtinerea energiei, cred ca ne-am canalizat eforturile intr-o directie autodistructiva.
Si aici ma intorc la basic needs. Obisnumai sa ma gandesc inainte de a incepe pe cont propriu, deci prin 1999, ca un om nu are nevoie de mare lucru pentru a fi fericit si pentru a trai. Si sa fim bine intelesi, nu fac apologia saraciei. Militez pentru masura. Societatea comunista este o tampenie pentru ca duce categoric la involutie. Societatea capitalista trebuie sa se autoregleze, altfel se autodistruge. Sunt impotriva fuziunilor economice mamut pentru ca posibilitatea de autoreglare devine din ce in ce mai mica. Concentrarea puterii si a banilor in lumea actuala este din ce in ce mai mare. Norocul nostru ar fi ca cei ce detin puterea sa fie constienti de responsabilitatea enorma pe care o au.
Insa what comes up categoric must come down. Important e ce inseamna down.
Am scris postul asta pentru ca toata lumea dezbate subiectul Raluca Stroescu (Ernst and Young). Exemplu perfect de companie “rea” (prin esenta orice companie este rea), angajat probabil ademenit de succesul in cariera si rezultat. Death. Toata intamplarea ei, de la angajare pana la moarte, primeste un fin “tunning” din partea sistemului.
Si pentru ca suntem pana la urma atat de fragili, o melodie:
April 26th, 2007 at 8:59 am
[…] Chiar ca lipseste ceva. Poate din cauza vitezei cu care se schimba lucrurile. Cursa inarmarilor. Incepem sa valorificam mujlt prea mult lucrurile. Devin scopuri in sine. […]
April 26th, 2007 at 3:35 pm
In continuare simtim. In continuare simtim nevoi. Nu cred (foarte tare) intr-un viitor complet depersonalizat… Dovada - si tu simti nevoile astea umane, desi si tu te exprimi prin litere desenate de altii…
April 26th, 2007 at 8:11 pm
Schimbarea, “lipsa” ?
Se intampla chiar sub ochii nostrii.
Consumerismul in ultimii 50 de ani a reusit sa distruga Europa si a facut-o in modul cel mai “frumos” cu putinta. A distrus baza, adica familia. Ne-a impus noua religie, banul. Depravarea si calcarea in picioare a oricui care iti sta in cale pentru a ajunge mai sus este luat ca un lucru onorabil mai nou. Am fost prinsi de mitul carierei si a reusitei in viata. Dependenta fata de stat prin intermediul ratelor la banci este firul care ne tine in lesa. Idealul suna cam asa: o munca bine platita si iluzia ca o vom duce mai bine, salariu mai mare, loc de munca mai bun, etc.
Am devenit sclavii unor iluzii si mai grav , este ca si atunci cand le vedem ne facem ca nu observarm. Frumoasa viata pe care o ducem: tragem ca hamalii sa platin niste impozite si taxe puse de niste degenerati, facem si 2-3 copii pentru diversificare si la batranete asteptam sa murim cu gandul ca ce rahat mare am realizat.
Am uitat sa ne mai jucam copii nostrii, am uitat ce inseamna romantismul, am uitat de sentimentele care ne animau in tinerete, am uitat sa mai ripostam si sa ne revoltam cand vedem nedreptati. Incet dar sigur ne intoarcem la stadiul de animalitate. Vreti raspunsuri? Le gasiti in interiorul vostru, asta daca nu respingeti ce va comunica simturile.
April 26th, 2007 at 8:14 pm
Ernst & Young sau Earn and Die Young…
Din cauza celor ca Raluca care se lasa manipulati si exploatati de corporatii am ajuns la acest nivel global de carne de tun ! Uitam ca mai avem si o viata de trait , ca avem prieteni sau familie si ne axam ca tampitii ca sa facem ce ? O cariera ? Frumosul mit important din Amerikaka. Carieraaa… ce frumos suna, un statut “aparte” (de robot, sclav de lux) bani, casa, masina si un cont cat mai gras in banca…ca sa ce?
April 26th, 2007 at 8:23 pm
Si legat de ce zici ” Generatia IT (de dupa 1980) a pierdut din ce in ce mai mult acel “human touch” din trecut. Generatia “Net” din care fac si eu parte rade prin puncte si paranteze.”
adaug eu :
Daca acum cativa ani oamenii aveau o parere personala asupra societatii, politicii in general, acum nu o mai au (lucru voit de altfel). Noul om este redus de catre societatea la un singur scop in viata si anume de a fi platit cat mai bine. Platesti credite si rate, muncesti si asta iti ocupa tot timpul.
Practic prin acest absenteism in crestere in a avea opinii personale, se vrea un lucru - Suprimarea Opiniilor Personale - lucru care in Occident este litera de lege pentru clasa medie. Oamenii din clasa medie nu au opinii personale, au numai small-talk si politically correctness. Acest fenomen apare si in Romania, cu precadere in mediul corporate (ciocul mic, sabia nu-l taie).
se incearca pe toate planurile creearea noului om - realist, cinic, practic consumerist, nespiritualizat, fara indentitate (omul pe care si comunistii au incercat sa-l produca dar au esuat lamentabil).
Un astfel de om nu sesizeaza rutina si manipularea atat vreme cat este platit bine.
Un astfel de om calca pe cadavre in furia competitie, in escaladarea continua a piramidei.
Noul om nu are scrupule are doar ambitie. Tu esti produsul.
Cine castiga ? - evident cei care sunt deja in elita - pentru ceilalati va fi un carnagiu al constiintei, o viata plina de chin intre hiene dresate sa sfasie in numele firmei.
April 26th, 2007 at 8:34 pm
Schimbarea, spui undeva “Dependenta fata de stat prin intermediul ratelor la banci”. Nu prea se leaga. Cred ca te referi la dependenta fata de sistemul economic, care e format din entitati private.
Mi-am amintit acum de un film super tare, care se leaga cumva de ideile prezente aici: Fight Club.
Oricum e mult de comentat pe tema asta. Sunt de acord cu tine.
April 26th, 2007 at 9:19 pm
Pai am sa-ti explic : pe vremuri venea unu’ smeker in armura si cu buzdugan si zicea “tarane z’gatii tai marca banu’ pentru Rege, TAXA”… si taranu’ ori isi lua un buzdugan in freza ori platea.
buuuuuun…
Acum Regii de azi au guverne, corporatii si banci. S-au subtilizat. Si tu crezi ca statul se termina odata cu taxele pe venit si vanzare VAT/TVA - da de unde…. aici sta marea iluzie.
Am ajuns jonglati de *fractional reserve banking sa nu mai putem cumpara nimic decat pe credit ! Pai si atunci ratele sunt ca un fel de impozit subtil… omule ala din La Vulturi reusise sa-si construiasca 3 gospodarii - da ?!? ; bun, acum un om daca reuseste in 25 de ani sa-si achite un apartament de 2 camere… fuck, nu vezi ? astia ridica o casa in 6 luni sau un blog intr-un an si tu platesti 25 de ani… nu zic de zone centrale…
Regele avea vasali care colectau taxe - statul are banci care colecteaza dobanzi… Guvernul, statul este paravanul sub care toti devenim voluntar sclavii bancilor si ai sistemului.
Concluzionand - eu vad dobanda ca pe o taxa intrucat e OBLIGATORIE - nu poti functiona autonom in aceasta noua societate fara sa trebuiasca sa fii creditat… intelegi ?
April 26th, 2007 at 9:22 pm
P.S. arata-mi o tara care a avut o revolutie dupa ce s-a introdus VISA
April 27th, 2007 at 11:02 am
[…] A dori sa traiesti intr-un alt timp este un emotionant exercitiu de imaginatie ce uneori pune in valoare calitatea in sine a timpului propriu in care traim fiecare. Citeam la Radu un articol bun in acest sens si am cazut pe ganduri. Nu cred ca generatia noastra a pierdut acel human touch pe care generatiile anterioare (neincastrate atat de mult intr-o lume virtuala) il aveau. De asemenea, nu cred ca experienta internetului ne-a transformat radical intr-atat incat am fi structural diferiti de precendentii nostri. Suntem doar niste copii ai istoriei cu un simt ludic mai dezvoltat. […]