Va anunt ca:
Am vazut primul caine care bea apa cu detergent (la Lukoil)
M-am gandit ca “if I fail” n-o sa fie o problema prea mare deoarece si asa nimeni nu prea se astepta la nimic de la persoana mea. Today I’m easy like sunday morning! Sper oricum sa nu “fail”.
Aseara m-a caftit Eugen la “Company of Heroes” (lasa bai ca Reich-ul va invinge pana la urma!!)
Sunt multumit cu ceea ce am taica, oricat de mult sau putin ar fi ar insemna pentru anyone.
Am rememorat (legat de stirea cu fata de la Ernst & Young care a murit) momentul cand m-am decis sa “take it easy” si ma bucur extrem de mult pentru decizia luata acum 5-6 ani.
April 25th, 2007 at 8:06 pm
Semnalez aceeasi untitled mood de vreo cateva luni. Ganduri ce cresc exponential spre o emigrare in state. Evident pe nimeni nu ar interesa so…
Iesim la o BR?
April 25th, 2007 at 9:19 pm
bad day? las’ ca-ti revii tu
gg
April 26th, 2007 at 12:09 am
Mai eu nu stiu ce mood ati inteles voi din postul asta insa eu azi am fost foarte multumit cu tot ceea ce e in jur. Impacat cu viata, cu mine. Very happy!
Costin, iesim, of course. Si asa Catalin trebuie sa-mi dea niste DVD-uri
Vorbim!
April 26th, 2007 at 1:13 am
vezi ca am pus vodafonu’ in buzunar ca ma plictisisem cu 3 telefoane… Mai am zapp-ul si dialogul de la scarbici. zapp-ul il ai in vreun mail de la mine cu siguranta :))
Ne auzim!
April 26th, 2007 at 5:41 am
Sunt foarte curioasa PamPas cum ai ‘luat-o usor’ acum 5 ani. Ce faci? Mi se pare foarte interesant ca voi locuiti in Romania (cred ca am inteles bine) dar vorbiti ca Romanii americani. Am ajuns pe acest site, citind despre Raluca, si cu o usoara melancolie am inceput redescoperirea limbii romane vorbita fara accentul de lemn.
Ligia
April 26th, 2007 at 8:45 pm
Am luat-o usor renuntand la mai multe afaceri, unele care deja mergeau iar altele care erau in stadiu de proiect (asta era prin 2001, dupa dot-com crash). Am renuntat pe gratis
Totodata mi-am recunoscut slaba compententa in managementul oamenilor, asa ca acum am un singur om angajat si nu cred sa am vreodata mai mult de cinci. Sau daca o sa fie nevoie altcineva ii va strunii pentru ca eu nu ma pricep.
Momentan cumpar ieftin si incerc sa dau mai scump pe bursa. Cateva mici proiecte online din care sa-mi asigur niste bani. Am acumulat zic eu destul, bineinteles enorm de putin fata de altii, dar e important ca sunt multumit.
April 26th, 2007 at 9:15 pm
Am avut citiva ani in consulting in care simteam ca firul energetic care ma tinea in viata devenea tot mai subtire. Pina aproape s-a rupt. Cunosc bine expresia Ralucai in fata computerului. Am avaut-o si eu.
Am inceput sa lucrez pentru mine acum citeva luni, fac acelasi lucru dar in timpul si ritmul meu. Si abia in momentul in care nu mai sunt ‘incarcerata’, in continuu pe fuga–abia in acest moment acesta apare nevoia de a crea, de a comunica, de a da altora. Tin minte “romanul adolescentului miop” –increderea pe care o avea Eliade ca va ‘crea’ ceva ce va ramine. Ai citit cumva Joseph Campbell — “The hero with a thousand faces”? Vorbeste despre increderea de a urma a cale personala– e dificil sa si vorbim de asa ceva cind nevoile primare nu sutn satisfacut. Dar interesat de aflat daca se poate scurtcircuita drumul catre sine..