Pam Pas

Din ciclul “am un blog si-mi povestesc online viata sordida” (exact genul de insemnari care nu-mi plac, dar asta este, la cate am de facut pana marti chiar n-am cand sa scriu ceva mai destept).

Azi, la spalatorie in cartier, spalam si eu masina cu care o sa plec in Grecia. Il rog pe “baiat” sa curete mai bine prin interior, ca de 3 luni nu i-am facut interiorul…

Langa mine, un tip cu o grasana stateau si se holbau la masina mea. Ei erau cu un Logan. Tipul avea un cercel in ureche (cea regulamentara) sub forma de bumbisor. Se uita ei la masina, o invaluie admirativ.

- E a ta?
- Da…
- Frumoasa masina …
- Multumesc
- Cat mai costa acum?
- Pai, la fel…
- Pai da, dar cat ca eu nu stiu pretul…
- 20…
- Aha… in leasing?
- Da (evident, am mintit, e luata cu banii jos)
- Foarte frumoasa masina, s-o stapanesti sanatos…
- Pai o am de doi ani…
- Aaaa, ok… Dar e foarte bine intretinuta…
Momente de tacere… Masina mea e zgariata cu cheia la greu… E o masina frumoasa dar nu pot sa spun deloc ca e bine intretinuta…
Vine spre mine baiatul de la spalatorie, cu o caramida in mana, razand:
- Sefu, asta iti mai trebuie, ha ha ha?
- Hehe, nu. Cu astia mi-au spart luneta asta iarna! Da’ unde ai gasit-o?
- Sub scaunul soferului…
- Marfa… arunc-o naibii…

Si acum faza de Twilight Zone. Baiatul cu cercel in ureche si grasana pleaca. Baiatul imi spune:
- Te pup!

What the fuck?!?